groșiță

română

Etimologie

Din gros + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /gro'ʃi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului groșiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	groșiță	groșițe
Articulat	groșița	groșițele
Genitiv-Dativ	groșiței	groșițelor
Vocativ	groșiță	groșițelor

1. monedă străină de argint, care a circulat și în țările române.
2. monedă poloneză de aramă, care a circulat și în țările române.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• găsitor
• grațios

Referințe

• DEX '98 via DEX online