gulerată
română
Etimologie
Din gulerat.
Pronunție
- AFI: /gu.le'ra.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului gulerată | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gulerată | gulerate |
| Articulat | gulerata | guleratele |
| Genitiv-Dativ | guleratei | guleratelor |
| Vocativ | gulerato | guleratelor |
- (peior.) persoană care poartă guler (scrobit).
- funcționară, militar care este îmbrăcat în uniformă; (fig.) persoană care aparținea claselor dominante (având o atitudine arogantă, sfidătoare).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online