hăulire
română
Etimologie
Din a hăuli.
Pronunție
- AFI: /hə.u'li.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului hăulire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hăulire | hăuliri |
| Articulat | hăulirea | hăulirile |
| Genitiv-Dativ | hăulirii | hăulirilor |
| Vocativ | hăulire | hăulirilor |
- acțiunea de a hăuli și rezultatul ei; chiuit, hăulit.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online