chiuit

română

Etimologie

Din a chiui.

Pronunție

• AFI: /ki.u'it/

Substantiv

Declinarea substantivului chiuit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chiuit	chiuituri
Articulat	chiuitul	chiuiturile
Genitiv-Dativ	chiuitului	chiuiturilor
Vocativ	chiuitule	chiuiturilor

1. strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură, hăulire, hăulit.
2. chiuitură, strigătură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• chitui

Referințe

• DEX '98 via DEX online