hașurator

română

Etimologie

Din a hașura + sufixul -tor. Confer franceză hachurateur.

Pronunție

• AFI: /ha.ʃu.ra'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului hașurator
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hașurator	hașuratoare
Articulat	hașuratorul	hașuratoarele
Genitiv-Dativ	hașuratorului	hașuratoarelor
Vocativ	hașuratorule	hașuratoarelor

1. instrument care servește la trasarea hașurilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online