hașura

română

Etimologie

Din franceză hachurer.

Pronunție

• AFI: /ha.ʃu'ra/

Verb

Conjugarea verbului hașura
Infinitiv	a hașura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	hașurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să hașureze
Participiu	hașurat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc.

Cuvinte derivate

• hașurare
• hașurat
• hașurator

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online