hanță

română

Etimologie

Din ucraineană банц (banca) „mârțoagă”.

Pronunție

• AFI: /'han.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului hanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hanță	hanțe
Articulat	hanța	hanțele
Genitiv-Dativ	hanței	hanțelor
Vocativ	hanță	hanțelor

1. (reg.) obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrențuit, de proastă calitate.
2. (fig.) gură (care vorbește mult și fără rost).

Expresii

• Bun de hanță = flecar, vorbăreț, guraliv

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hâțân

Referințe

• DEX '98 via DEX online