harpon

Harpon

română

Etimologie

Din franceză harpon.

Pronunție

• AFI: /har'pon/

Substantiv

Declinarea substantivului harpon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	harpon	harpoane
Articulat	harponul	harpoanele
Genitiv-Dativ	harponului	harpoanelor
Vocativ	harponule	harpoanelor

1. unealtă în formă de lance, constituită dintr-o bară metalică sau de lemn și un vârf metalic în formă de săgeată, prinsă cu o frânghie lungă și groasă și întrebuințată la vânarea balenelor, a rechinilor etc.

Cuvinte derivate

• harponier

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online