română

Etimologie

Din franceză hypercorrect.

Pronunție

  • AFI: /hi.per.ko'rekt/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
hipercorect
Singular Plural
Masculin hipercorect hipercorecți
Feminin hipercorectă hipercorecte
Neutru hipercorect hipercorecte
  1. (lingv.; despre forme gramaticale, despre cuvinte, grafii etc.) care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși.


Traduceri

Referințe