hoțoaică

română

Etimologie

Din hoț + sufixul -oaică.

Pronunție

• AFI: /hoˈʦo̯aj.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului hoțoaică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hoțoaică	hoțoaice
Articulat	hoțoaica	hoțoaicele
Genitiv-Dativ	hoțoaicei	hoțoaicelor
Vocativ	hoțoaică	hoțoaicelor

1. femeie care fură; hoață.
2. (fam.) ștrengăriță, hoțomancă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online