hoit

română

Etimologie

Din maghiară dialectală holt (= halott).

Pronunție

• AFI: /hojt/

Substantiv

Declinarea substantivului hoit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hoit	hoituri
Articulat	hoitul	hoiturile
Genitiv-Dativ	hoitului	hoiturilor
Vocativ	hoitule	hoiturilor

1. cadavru intrat în descompunere; mortăciune, stârv, leș.
2. (fig.) (pop.) om mare, gras și greoi în mișcări.

Cuvinte derivate

• hoitar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hoți

Referințe

• DEX '98 via DEX online