hug
(English)
Etimologie
Probabil din limba veche norvegiană hugga ("a alina"). Origine scandinavă.
Pronunție
- AFI: /hʌg/
Verb
| Conjugarea verbului to hug | |
| Infinitiv | to hug |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
hugs |
| Trecut simplu | hugged |
| Participiu trecut | hugged |
| Participiu prezent | hugging |
- a îmbrățișa
- Come here and hug me!
- a ține la
- He hugged the idea immediately.
- a se ține aproape de ceva/cineva
- She hugged the mast while her husband steered the boat towards land.
Substantiv
hug, pl. hugs