română

Etimologie

Din huideo + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /hu.i.du'i/


Verb


Conjugarea verbului
huidui
Infinitiv a huidui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
huiduiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să huiduiască
Participiu huiduit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături; a hătcăi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe