hunt
(English)
Etimologie
Din engleza veche huntian.
Pronunție
- AFI: /hʌnt/ (BE, AE)
Verb
| Conjugarea verbului hunt | |
| Infinitiv | hunt |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
hunts |
| Trecut simplu | hunted |
| Participiu trecut | hunted |
| Participiu prezent | hunting |
- a vâna.
Substantiv
Cuvinte derivate
Expresii
- Hunt saboteur = persoană care nu e de acord cu vânătoarea și încearcă s-o oprească; se folosește mai ales în legătură cu vânătoarea de vulpi
- Witch-hunt = vânătoare de vrăjitoare
- Treasure hunt = vânătoare de comori
(eesti)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
hunt
- lup (gri)
Sinonime
Cuvinte compuse
- hall hunt = lup gri
(gh)
Etimologie
- Din germanică comună hundaz
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
hunt m.