hurduitură

română

Etimologie

Din a hurdui + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /hur.du.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului hurduitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hurduitură	hurduituri
Articulat	hurduitura	hurduiturile
Genitiv-Dativ	hurduiturii	hurduiturilor
Vocativ	hurduitură	hurduiturilor

1. (reg.) zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruială, huruit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online