huruitură

română

Variante

• uruitură

Etimologie

Din a hurui + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /hu.ru.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului huruitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	huruitură	huruituri
Articulat	huruitura	huruiturile
Genitiv-Dativ	huruiturii	huruiturilor
Vocativ	huruitură	huruiturilor

1. zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit, hurduitură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online