română

Etimologie

Din franceză iconolâtre.

Pronunție

  • AFI: /i.ko.no'la.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
iconolatru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iconolatru iconolatri
Articulat iconolatrul iconolatrii
Genitiv-Dativ iconolatrului iconolatrilor
Vocativ iconolatrule iconolatrilor
  1. (livr.) persoană care se închină la icoane.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe