icoană
Etimologie
Din neogreacă εικόνα (eíkóna).
Pronunție
- AFI: /i'ko̯a.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului icoană | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | icoană | icoane |
Articulat | icoana | icoanele |
Genitiv-Dativ | icoanei | icoanelor |
Vocativ | ' | ' |
- imagine pictată sau, mai rar, sculptată, care reprezintă diferite divinități sau scene cu temă religioasă și care servește ca obiect de cult.
- O icoană reprezentând divinitatea.
- (p. ext.) (înv.) tablou, desen, ilustrație.
- (fig.) imagine, chip.
Sinonime
- 1: (bis.) (înv.) semn
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Expresii
- Ca o icoană = deosebit de frumos
- A pune la icoane = a păstra cu sfințenie
Traduceri
imagine pictată care reprezintă un sfânt
|
|