închina

Vezi și : închină

română

Din latină inclinare.

Conjugarea verbului închina
Infinitiv	a închina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	închin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să închine
Participiu	închinat
Conjugare	I

(v.refl.) a-și manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase, specifice fiecărui cult.
(v.refl.) (în biserica creștină) a-și face semnul crucii; (p.ext.) a se ruga.
(v.refl.) a se pleca (sau a-și pleca numai capul) înaintea cuiva, în semn de respect, de devotament, de afecțiune sau ca simplu salut.
(v.intranz.) a ridica paharul plin, ciocnindu-l cu paharul celorlalți comeseni și a bea (făcând o urare).
(v.refl.) (înv.) a recunoaște suzeranitatea cuiva; a accepta să devină vasal.
(v.tranz.) (înv.) a dărui cuiva ceva în semn de evlavie, de supunere, de recunoștință.
(v.tranz.) a face o ofrandă.
(v.tranz.) a consacra.
(v.tranz.) a dedica.

(tranz.) A închina armele (sau steagul) = a capitula
A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire altei mănăstiri străine sau unei patriarhii

Din închina.