identité
Vezi și : identite, identitë |
(français)
Etimologie
Din latină târzie identitātem, forma de acuzativ pentru identitās („identitate”).
Pronunție
Substantiv
identité f., identités pl.
- identitate
- (fil., psih., soc.) identitate, sine
- (pol.) natură, specific
- (mat.) identitate
Sinonime
Cuvinte compuse
cuvinte compuse