Etimologie

Din franceză identité < latină identitas, -atis.

Pronunție

  • AFI: /i.den.ti'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
identitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ identitate identități
Articulat identitatea identitățile
Genitiv-Dativ identității identităților
Vocativ ' '
  1. faptul de a fi identic cu sine însuși.
    Identitate de opinii.
  2. asemănare, similitudine perfectă.
    Identitatea unor elemente.
  3. ansamblu de date prin care se identifică o persoană.
    Act de identitate.
  4. (mat.) relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe