identitate
română
Etimologie
Din franceză identité < latină identitas, -atis.
Pronunție
- AFI: /i.den.ti'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului identitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | identitate | identități |
| Articulat | identitatea | identitățile |
| Genitiv-Dativ | identității | identităților |
| Vocativ | ' | ' |
- faptul de a fi identic cu sine însuși.
- Identitate de opinii.
- asemănare, similitudine perfectă.
- Identitatea unor elemente.
- ansamblu de date prin care se identifică o persoană.
- Act de identitate.
- (mat.) relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente.
Sinonime
- 1: conformitate, unitate
- 2: (livr.) consimilitudine
Antonime
- 1: diversitate
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
ansamblu de date prin care se identifică o persoană
|
|