ieșitură

română

Etimologie

Din a ieși + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /je.ʃi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului ieșitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ieșitură	ieșituri
Articulat	ieșitura	ieșiturile
Genitiv-Dativ	ieșiturii	ieșiturilor
Vocativ	ieșitură	ieșiturilor

1. partea ieșită în afară (la o construcție, la o piesă etc.); proeminență, ieșind.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• austerii
• aiurești
• șeruiați

Referințe

• DEX '98 via DEX online