română

Etimologie

Din a ieși + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /je.ʃi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ieșitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ieșitură ieșituri
Articulat ieșitura ieșiturile
Genitiv-Dativ ieșiturii ieșiturilor
Vocativ ieșitură ieșiturilor
  1. partea ieșită în afară (la o construcție, la o piesă etc.); proeminență, ieșind.


Traduceri

Anagrame

Referințe