implanta

română

Etimologie

Din franceză implanter.

Pronunție

• AFI: /im.planˈta/

Verb

Conjugarea verbului implanta
Infinitiv	a implanta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	implantez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să implanteze
Participiu	implantat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat.
2. (v.tranz.) a stabili, a fixa, a așeza.

Cuvinte derivate

• implantare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• întâmpla
• platinam

Referințe

• DEX '98 via DEX online