impostură

română

Etimologie

Din franceză imposture < latină impostura.

Pronunție

• AFI: /im.pos'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului impostură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	impostură	imposturi
Articulat	impostura	imposturile
Genitiv-Dativ	imposturii	imposturilor
Vocativ	impostură	imposturilor

1. acțiune, faptă de impostor; șarlatanie, înșelătorie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online