înșelătorie

română

Etimologie

Din înșelător + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʃe.lə.to'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului înșelătorie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înșelătorie	înșelătorii
Articulat	înșelătoria	înșelătoriile
Genitiv-Dativ	înșelătoriei	înșelătoriilor
Vocativ	înșelătorie	înșelătoriilor

1. faptă a celui care înșală; înșelăciune.
2. (mil.) termen din domeniul militar, care consta în prezentarea unor informații sau obiecte adevărate ca fiind adevărate, cu scopul creerii unui avantaj tactic sau strategic asupra inamicului, deseori, confundat cu înșelăciune.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online
• Sun-Tzu "Arta razboiului""