impulsivitate
română
Etimologie
Din franceză impulsivité.
Pronunție
- AFI: /im.pul.si.vi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului impulsivitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | impulsivitate | invariabil |
| Articulat | impulsivitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | impulsivității | invariabil |
| Vocativ | impulsivitate | invariabil |
- însușirea de a fi impulsiv; nestăpânire, violență.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online