incoordonare

română

Etimologie

Din franceză, engleză incoordination.

Pronunție

• AFI: /in.ko.or.do'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului incoordonare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	incoordonare	incoordonări
Articulat	incoordonarea	incoordonările
Genitiv-Dativ	incoordonării	incoordonărilor
Vocativ	incoordonare	incoordonărilor

1. lipsă de coordonare; necoordonare.
2. (med.) lipsă de coordonare a mișcărilor, cauzată de leziuni ale sistemului nervos sau de stări patologice ale aparatului locomotor; necoordonare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online