coordonare

română

Etimologie

Din a coordona.

Pronunție

• AFI: /ko.or.do'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului coordonare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coordonare	coordonări
Articulat	coordonarea	coordonările
Genitiv-Dativ	coordonării	coordonărilor
Vocativ	coordonare	coordonărilor

1. acțiunea de a coordona și rezultatul ei.
2. relație stabilită, în cadrul unei enunțări, între cuvinte, construcții și propoziții care stau pe același plan, fără ca unul dintre elemente să depindă din punct de vedere gramatical de celălalt.

Cuvinte derivate

• necoordonare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online