Etimologie

Din franceză inculper < latină inculpare.

Pronunție

  • AFI: /in.kul'pa/


Verb


Conjugarea verbului
inculpa
Infinitiv a inculpa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
inculp
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să inculpe
Participiu inculpat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe