indecență

română

Etimologie

Din franceză indécence < latină indecentia.

Pronunție

• AFI: /in.de'ʧen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului indecență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indecență	indecențe
Articulat	indecența	indecențele
Genitiv-Dativ	indecenței	indecențelor
Vocativ	indecență	indecențelor

1. lipsă de decență, de bună-cuviință; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online