română

Etimologie

Din franceză indécence < latină indecentia.

Pronunție

  • AFI: /in.de'ʧen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
indecență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ indecență indecențe
Articulat indecența indecențele
Genitiv-Dativ indecenței indecențelor
Vocativ indecență indecențelor
  1. lipsă de decență, de bună-cuviință; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare.


Traduceri

Referințe