necuviință

română

Etimologie

Din ne- + cuviință.

Pronunție

• AFI: /ne.ku.viˈin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului necuviință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	necuviință	necuviințe
Articulat	necuviința	necuviințele
Genitiv-Dativ	necuviinței	necuviințelor
Vocativ	necuviință	necuviințelor

1. lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online