indignare
română
Etimologie
Din a (se) indigna.
Pronunție
- AFI: /in.dig'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului indignare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indignare | indignări |
| Articulat | indignarea | indignările |
| Genitiv-Dativ | indignării | indignărilor |
| Vocativ | indignare | indignărilor |
- faptul de a (se) indigna.
- revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie și dispreț, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau rușinoasă; indignațiune.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online