indisciplină
română
Etimologie
Din franceză indiscipline.
Pronunție
- AFI: /in.dis.ʧi'pli.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului indisciplină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indisciplină | invariabil |
| Articulat | indisciplina | invariabil |
| Genitiv-Dativ | indisciplinei | invariabil |
| Vocativ | indisciplină | invariabil |
- lipsă de disciplină; nesupunere; (p.ext.) dezordine.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online