indisciplină

română

Etimologie

Din franceză indiscipline.

Pronunție

• AFI: /in.dis.ʧi'pli.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului indisciplină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indisciplină	invariabil
Articulat	indisciplina	invariabil
Genitiv-Dativ	indisciplinei	invariabil
Vocativ	indisciplină	invariabil

1. lipsă de disciplină; nesupunere; (p.ext.) dezordine.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online