inductanță

română

Etimologie

Din franceză inductance.

Pronunție

• AFI: /in.duk'tan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului inductanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	inductanță	inductanțe
Articulat	inductanța	inductanțele
Genitiv-Dativ	inductanței	inductanțelor
Vocativ	'	'

1. (fiz.) mărime caracteristică unui circuit electric, egală cu raportul dintre fluxul magnetic și intensitatea curentului electric ce produce acel flux.

Sinonime

• inductivitate

Cuvinte derivate

• inducție
• inductiv
• inductivitate
• inductor
• inductibilitate
• inductent
• indus
• inducere
• inducțial

Cuvinte compuse

• inductanṭă mutuală
• auto-inducṭie, self-inducṭie
• inductanṭă reactivă
• inductanṭă paralelă
• inductanṭă reglabilă

Traduceri

mărime fizică

engleză: inductance (English) esperanto: induktanco (Esperanto) finlandeză: induktanssi (suomi) franceză: inductance (français) f. germană: Induktivität (Deutsch) f., Induktanz (Deutsch) f. (rar) ido: induktanco (Ido)

italiană: induttanza (italiano) neerlandeză: inductie (Nederlands) f. portugheză: indutância (português) f. rusă: индуктивность (русский) spaniolă: inductancia (español) m.