inducție

română

Etimologie

Din franceză induction < latină inductio.

Pronunție

• AFI: /in'duk.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului inducție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	inducție	inducții
Articulat	inducția	inducțiile
Genitiv-Dativ	inducției	inducțiilor
Vocativ	inducție	inducțiilor

1. formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general.
2. producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită.
3. mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos.

Cuvinte compuse

• inducție magnetică
• inducție electrică
• inducție electromagnetică
• inducție electrostatică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dicțiune
• induceți

Referințe

• DEX '98 via DEX online