inek

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turca veche iŋek < proto-turcică.

Pronunție

• AFI: /i.nek/

Substantiv

inek, pl. inekler

1. vacă
2. (vulgar) pederast
3. (argou) mașină, auto
4. (argou) tocilar

Sinonime

• 2: ibne

Cuvinte derivate

• denizineği
• inekhane

Cuvinte compuse

• inek yağı
• Macar ineği
• sağmal inek
• süt ineği