ineleganță

română

Etimologie

Din franceză inélégance.

Pronunție

• AFI: /i.ne.le'gan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului ineleganță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ineleganță	ineleganțe
Articulat	ineleganța	ineleganțele
Genitiv-Dativ	ineleganței	ineleganțelor
Vocativ	ineleganță	ineleganțelor

1. (rar) lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; neeleganță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online