ineleganță
română
Etimologie
Din franceză inélégance.
Pronunție
- AFI: /i.ne.le'gan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ineleganță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ineleganță | ineleganțe |
| Articulat | ineleganța | ineleganțele |
| Genitiv-Dativ | ineleganței | ineleganțelor |
| Vocativ | ineleganță | ineleganțelor |
- (rar) lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; neeleganță.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online