ingrată
română
Etimologie
Din ingrat.
Pronunție
- AFI: /in'gra.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ingrată | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ingrată | ingrate |
| Articulat | ingrata | ingratele |
| Genitiv-Dativ | ingratei | ingratelor |
| Vocativ | ingrato | ingratelor |
- persoană care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite; persoană nerecunoscătoare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online