ingredient

română

Etimologie

Din franceză ingrédient.

Pronunție

• AFI: /in.gre.di'ent/

Substantiv

Declinarea substantivului ingredient
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ingredient	ingrediente
Articulat	ingredientul	ingredientele
Genitiv-Dativ	ingredientului	ingredientelor
Vocativ	ingredientule	ingredientelor

1. substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență.

Cuvinte derivate

• ingrediență

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online