intabula
română
Etimologie
Din germană intabulieren.
Pronunție
- AFI: /in.ta.bu'la/
Verb
| Conjugarea verbului intabula | |
| Infinitiv | a intabula |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
intabulez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să intabuleze |
| Participiu | intabulat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online