intabula

română

Etimologie

Din germană intabulieren.

Pronunție

• AFI: /in.ta.bu'la/

Verb

Conjugarea verbului intabula
Infinitiv	a intabula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	intabulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să intabuleze
Participiu	intabulat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară.

Cuvinte derivate

• intabulare
• intabulat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• albinuța
• bălănuți
• blănuita

Referințe

• DEX '98 via DEX online