integrală

română

Etimologie

Din integral.

Pronunție

• AFI: /in.te'gra.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului integrală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	integrală	integrale
Articulat	integrala	integralele
Genitiv-Dativ	integralei	integralelor
Vocativ	integralo	integralelor

1. (mat.) funcție care se obține prin integrarea unei funcții date, a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.
2. simbol matematic folosit pentru a indica operația de integrare.

Cuvinte compuse

• calcul integral
• ecuație integrală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online