indica
Etimologie
Din franceză indiquer < latină indicare.
Pronunție
- AFI: /in.di'ka/
Verb
Conjugarea verbului indica | |
Infinitiv | a indica |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
indic |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să indice |
Participiu | indicat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala.
- a recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.).
Sinonime
- 1: arăta, preciza, spune, (înv. și reg.) semna, (înv.) permite, (grecism înv.) prohdeorisi
- 2: prescrie
Cuvinte derivate
Traduceri
a preciza; a arăta