Etimologie

Din franceză (s')intercaler < latină intercalare.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.ka'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) intercala
Infinitiv a (se) intercala
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) intercalez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) intercaleze
Participiu intercalat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) introduce ceva într-un șir, a (se) adăuga între altele, a (se) pune ceva printre...

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe