interoceptor

română

Etimologie

Din franceză interocepteur, engleză interoceptor.

Pronunție

• AFI: /in.te.ro.ʧep'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului interoceptor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interoceptor	interoceptori
Articulat	interoceptorul	interoceptorii
Genitiv-Dativ	interoceptorului	interoceptorilor
Vocativ	interoceptorule	interoceptorilor

1. (biol.) terminație nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele interne.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online