impuls

română

Etimologie

Din latină impulsus.

Pronunție

• AFI: /im'puls/

Substantiv

Declinarea substantivului impuls
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	impuls	impulsuri
Articulat	impulsul	impulsurile
Genitiv-Dativ	impulsului	impulsurilor
Vocativ	impulsule	impulsurilor

1. îndemn, stimulent, avânt (în realizarea unei acțiuni); (fiziol.) mișcare bruscă și momentană, determinată de acțiunea stimulenților nervoși și orientată spre executarea unui anumit act.
2. (fiz.) mărime fizică egală cu produsul dintre masa și viteza unui corp în mișcare.
3. variație bruscă, intensă și de scurtă durată a unei mărimi variabile; impulsie.

   Impulsul curentului electric.

Cuvinte derivate

• impulsiona

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online