interpelatoare

română

Etimologie

Din interpelator.

Pronunție

• AFI: /in.ter.pe.la'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului interpelatoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interpelatoare	interpelatoare
Articulat	interpelatoarea	interpelatoarele
Genitiv-Dativ	interpelatoarei	interpelatoarelor
Vocativ	interpelatoareo	interpelatoarelor

1. persoană care face o interpelare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online