interpelator

română

Etimologie

Din franceză interpellateur.

Pronunție

• AFI: /in.ter.pe.la'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului interpelator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interpelator	interpelatori
Articulat	interpelatorul	interpelatorii
Genitiv-Dativ	interpelatorului	interpelatorilor
Vocativ	interpelatorule	interpelatorilor

1. persoană care face o interpelare.

Cuvinte derivate

• interpelatoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online