interpusă

română

Etimologie

Din interpus.

Pronunție

• AFI: /in.ter'pu.sə/

Substantiv

Declinarea substantivului interpusă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interpusă	interpuse
Articulat	interpusa	interpusele
Genitiv-Dativ	interpusei	interpuselor
Vocativ	interpuso	interpuselor

1. (rar) persoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere, spre a le ușura o tranzacție etc.); mijlocitoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online