interzisă
română
Etimologie
Din interzis.
Pronunție
- AFI: /in.ter'zi.sə/
Substantiv
| Declinarea substantivului interzisă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | interzisă | interzise |
| Articulat | interzisa | interzisele |
| Genitiv-Dativ | interzisei | interziselor |
| Vocativ | interziso | interziselor |
- persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online