interzisă

română

Etimologie

Din interzis.

Pronunție

• AFI: /in.ter'zi.sə/

Substantiv

Declinarea substantivului interzisă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interzisă	interzise
Articulat	interzisa	interzisele
Genitiv-Dativ	interzisei	interziselor
Vocativ	interziso	interziselor

1. persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înzestrai
• sinteriza

Referințe

• DEX '98 via DEX online