intitula
Variante
Etimologie
Din franceză intituler < latină intitulare.
Pronunție
- AFI: /in.ti.tu'la/
Verb
| Conjugarea verbului intitula | |
| Infinitiv | a intitula |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
intitulez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să intituleze |
| Participiu | intitulat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva.
- (v.refl.) a purta un titlu; a se numi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online